vineri, 24 octombrie 2008

missing somebody/something

E neplacut sa iti fie dor de cineva si sa fii legat de maini si de picioare.
Oricat te-ai zbate,nu reusesti sa iti alini ranile din inima.Te simti de parca ceva te apasa,te framanta constant si nu te lasa sa faci niciun pas.E dureros sa te prefaci ca totul merge ca pe roate,cand de fapt numai tu stii cu adevarat ce simti acolo,in coltul ala intunecat al inimii tale.
Tuturor ne este dor.Ne este dor de copilarie,de mama care a plecat in alta tara sa lucreze,de tovarasul de joaca de odinioara,de profa de engleza,de colega de banca din generala sau de prima iubire din liceu...Astea-s insa "doruri" cu care poti sa traiesti.Dorul ala pentru persoana iubita este diferit.E un chin permanent,e un sentiment care te sacaie,lipsa celuilalt te face sa te gandesti din ce in ce mai intens la ea.Te face sa iti imaginezi "ce s-ar intampla daca ar fi acum si aici",te face sa iti dai seama ce iti doresti cu adevarat si mai ales pe cine...Se intampla de multe ori sa ne fie dor de cineva,doar pentru ca ne-am obisnuit o vreme indelungata in prezenta sa.Dar exista o linie separatoare destul de clara intre a-ti fi dor de cineva din obisnuinta si a-ti lipsi cu adevarat.
Ulterior incepem sa realizam ca ceea ce ne lipseste este de fapt ceea ce conteaza cu adevarat...ceea ce am iubit candva.
Mi-e dor de copilarie,de adolescenta,de perioada in care plangeam pt un "El" si credeam ca durerea mea este cea mai mare durere posibila.Mi-e dor de zilele de vara in care imi faceam o cafea fierbinte,urmaream cu mama un serial in fiecare zi la 13:05 si apoi jucam carti cu sor'mea.Mi-e dor de tanti aia care vindea inainte la noi,la magazin.Si de diriga noastra din generala care m-a invatat cu adevarat gramatica.Mi-e dor de colega din banca din spate ,din generala,careia ii promitam ca vom fi mereu prietene,orice ar fi,si de blondul ala de care imi placea inca dintr-a treia si la care am visat cativa ani buni.
De colindatorii aia care veneau in Ajun si care mereu imi daramau ditamai omul de zapada facut de mine si de tata.De zapezile alea pana la genunchi,de serile de iarna in care beam vin fiert...Mi-e dor de mine de atunci.
Mi-e dor de mine care era atunci cand el se afla in prezenta mea.De tot ce ma facea sa simt,sa visez si sa imi doresc.Mi-e dor de sentimentele alea si nu vreau sa le indepartez din inima,cu pretul suferintei..Mi-e dor de trecut.

Un comentariu:

Timidul spunea...

Anii trec...o sa apara altele de care ti se va face dor.
E greu,stiu,si mie imi este dor...de trecutul meu....