Nu cred ca exista dragoste. Gata, am zis-o si p'asta. Asta e. Nu cred si atat. Cred in pasiune, in atasament fata de o persoana, in atractie fizica dar nu in dragoste. Se numeste dragoste cand dupa 4 ani de relatie el incepe sa te jigneasca si sa ramana indiferent la suferinta ta?Se numeste dragoste cand isi face cateva pasiuni de-o seara si in acelasi timp sustine cu mana pe inima ca te iubeste? Nu...atunci se numeste vina ta, evident!Se numeste dragoste cand vine acasa dupa 8 ore de munca si iti arde una ca nu i-ai facut mancare? Nu, atunci se numeste oboseala sau stres, logic!Dragostea este totul sau nimic! Dragostea nu lucreaza cu jumatati de masura si nu tine cont de nimic.Dragostea trebuie sa fie ceva frumos si cand iubesti trebuie sa faci absolut totul pentru celalalt! orgoliu??ce-i ala? in dragoste nu exista asa ceva!Nu vreau sa aud scuze cum ar fi rutina, care intervine in unele relatii...sau faptul ca exista mai multe forme ale iubirii...sau ca fiecare iubeste in felul lui...Pai hai sa iubim toti in felul nostru! O sa ajungem sa ne iubim pe noi si atat in stilul asta!iubirea inseamna sa ne acceptam defectele.serios? si care-i limita pentru asta? sau trebuie sa facem ce avem chef si cand avem chef ,pentru ca celalalt oricum ne accepta cu defecte?? Dragostea nu mai exista...sau daca exista, e ceva rar...de scurta durata.Ulterior totul se transforma in "nu pot trai fara el/ea, dar nici cu el/ea nu mi-e bine." Totul devine o simpla obisnuinta si o complacere in situatie.Ne atasam de oameni, clar.Asa cum ne atasam de un coleg de banca.E normal sa ne lipseasca.De asta de multe ori renuntam sa mergem mai departe.Si nu pentru ca iubim...Tu iubesti?:)
Se afișează postările cu eticheta despre mine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despre mine. Afișați toate postările
joi, 8 ianuarie 2009
duminică, 30 noiembrie 2008
portia de dragoste
In fiecare zi ma trezesc,imi iau portia de drog din iubire si merg mai departe...si timpul trece pe langa mine fara sa ma gandesc la viitor, la ce va fi maine cu noi, la asteptatul sfarsit,la suferinta programata...mi-e teama sa privesc asta! Prefer sa traiesc asa, ca un muribund...prefer sa aman cu fiecare zi suferinta! Sa ma imbat cu apa rece si sa mai astept sa treaca o saptamana ca sa ma gandesc ce vreau cu adevarat de la viata asta...am inceput sa ma indoiesc si de singurul lucru care ma facea sa zambesc...am inceput sa ma indoiesc de iubire.Iubirea e un rahat dulce...Putem foarte bine sa traim si fara asta. ..iubirea se pierde in timp.Si ajungem la batranete sa traim poate nu cu un om pe care il iubim ,ci cu un om pe care "il suportam" si care "ne suporta " si el la randul lui..Nu cu un om pe care il iubim, ci cu baiatul pe care ni l-a ales mama sau tata...De ce nu putem sa ne alegem noi persoanele pe care sa le iubim?Iubire se numeste oare atunci cand il accepti pe celalalt cu totul,asa cum este el in realitate?De multe ori sentimentul de iubire este confundat cu obsesie, posesivitate, admiratie, obisnuinta etc .Eu am sentimentul ca nu confund nimic...si ajung la concluzia ca dragostea nu face decat sa coloreze o relatie....prefer sa am o relatie fara culoare si implicit fara suferinta in cazul asta...e prea mult pentru mine. Sunt convinsa ca leacul pentru dragoste vine insa in timp, cu rabdare,cu ambitie si mai ales...cu suferinta....Tocmai de asta preferam sa nu ne mai antrenam in relatii de dragoste, ci doar in relatii...
vineri, 24 octombrie 2008
missing somebody/something
E neplacut sa iti fie dor de cineva si sa fii legat de maini si de picioare.
Oricat te-ai zbate,nu reusesti sa iti alini ranile din inima.Te simti de parca ceva te apasa,te framanta constant si nu te lasa sa faci niciun pas.E dureros sa te prefaci ca totul merge ca pe roate,cand de fapt numai tu stii cu adevarat ce simti acolo,in coltul ala intunecat al inimii tale.
Tuturor ne este dor.Ne este dor de copilarie,de mama care a plecat in alta tara sa lucreze,de tovarasul de joaca de odinioara,de profa de engleza,de colega de banca din generala sau de prima iubire din liceu...Astea-s insa "doruri" cu care poti sa traiesti.Dorul ala pentru persoana iubita este diferit.E un chin permanent,e un sentiment care te sacaie,lipsa celuilalt te face sa te gandesti din ce in ce mai intens la ea.Te face sa iti imaginezi "ce s-ar intampla daca ar fi acum si aici",te face sa iti dai seama ce iti doresti cu adevarat si mai ales pe cine...Se intampla de multe ori sa ne fie dor de cineva,doar pentru ca ne-am obisnuit o vreme indelungata in prezenta sa.Dar exista o linie separatoare destul de clara intre a-ti fi dor de cineva din obisnuinta si a-ti lipsi cu adevarat.
Ulterior incepem sa realizam ca ceea ce ne lipseste este de fapt ceea ce conteaza cu adevarat...ceea ce am iubit candva.
Mi-e dor de copilarie,de adolescenta,de perioada in care plangeam pt un "El" si credeam ca durerea mea este cea mai mare durere posibila.Mi-e dor de zilele de vara in care imi faceam o cafea fierbinte,urmaream cu mama un serial in fiecare zi la 13:05 si apoi jucam carti cu sor'mea.Mi-e dor de tanti aia care vindea inainte la noi,la magazin.Si de diriga noastra din generala care m-a invatat cu adevarat gramatica.Mi-e dor de colega din banca din spate ,din generala,careia ii promitam ca vom fi mereu prietene,orice ar fi,si de blondul ala de care imi placea inca dintr-a treia si la care am visat cativa ani buni.
De colindatorii aia care veneau in Ajun si care mereu imi daramau ditamai omul de zapada facut de mine si de tata.De zapezile alea pana la genunchi,de serile de iarna in care beam vin fiert...Mi-e dor de mine de atunci.
Mi-e dor de mine care era atunci cand el se afla in prezenta mea.De tot ce ma facea sa simt,sa visez si sa imi doresc.Mi-e dor de sentimentele alea si nu vreau sa le indepartez din inima,cu pretul suferintei..Mi-e dor de trecut.
Oricat te-ai zbate,nu reusesti sa iti alini ranile din inima.Te simti de parca ceva te apasa,te framanta constant si nu te lasa sa faci niciun pas.E dureros sa te prefaci ca totul merge ca pe roate,cand de fapt numai tu stii cu adevarat ce simti acolo,in coltul ala intunecat al inimii tale.
Tuturor ne este dor.Ne este dor de copilarie,de mama care a plecat in alta tara sa lucreze,de tovarasul de joaca de odinioara,de profa de engleza,de colega de banca din generala sau de prima iubire din liceu...Astea-s insa "doruri" cu care poti sa traiesti.Dorul ala pentru persoana iubita este diferit.E un chin permanent,e un sentiment care te sacaie,lipsa celuilalt te face sa te gandesti din ce in ce mai intens la ea.Te face sa iti imaginezi "ce s-ar intampla daca ar fi acum si aici",te face sa iti dai seama ce iti doresti cu adevarat si mai ales pe cine...Se intampla de multe ori sa ne fie dor de cineva,doar pentru ca ne-am obisnuit o vreme indelungata in prezenta sa.Dar exista o linie separatoare destul de clara intre a-ti fi dor de cineva din obisnuinta si a-ti lipsi cu adevarat.
Ulterior incepem sa realizam ca ceea ce ne lipseste este de fapt ceea ce conteaza cu adevarat...ceea ce am iubit candva.
Mi-e dor de copilarie,de adolescenta,de perioada in care plangeam pt un "El" si credeam ca durerea mea este cea mai mare durere posibila.Mi-e dor de zilele de vara in care imi faceam o cafea fierbinte,urmaream cu mama un serial in fiecare zi la 13:05 si apoi jucam carti cu sor'mea.Mi-e dor de tanti aia care vindea inainte la noi,la magazin.Si de diriga noastra din generala care m-a invatat cu adevarat gramatica.Mi-e dor de colega din banca din spate ,din generala,careia ii promitam ca vom fi mereu prietene,orice ar fi,si de blondul ala de care imi placea inca dintr-a treia si la care am visat cativa ani buni.
De colindatorii aia care veneau in Ajun si care mereu imi daramau ditamai omul de zapada facut de mine si de tata.De zapezile alea pana la genunchi,de serile de iarna in care beam vin fiert...Mi-e dor de mine de atunci.
Mi-e dor de mine care era atunci cand el se afla in prezenta mea.De tot ce ma facea sa simt,sa visez si sa imi doresc.Mi-e dor de sentimentele alea si nu vreau sa le indepartez din inima,cu pretul suferintei..Mi-e dor de trecut.
sâmbătă, 11 octombrie 2008
indragosteala
Cred ca e cel mai placut sentiment sa fii indragostit.Mai ales cand simti ca e reciproc.E atat de frumos sa vezi doi oameni care se tin de mana,care se saruta,care impartasesc acelasi mister,aceleasi ganduri si sentimente.Sa ai la cine sa te gandesti seara,atunci cand adormi,sa aiba cine sa iti zica de fiecare data "noapte buna",sa aiba cine sa fie alaturi de tine atunci cand nu te simti prea bine sau atunci cand ai nevoie de ajutor.Sa ai cu cine sa colinzi parcurile,sa aiba cine sa te sune din cand in cand doar pentru a te intreba cum te simti...Entuziasmul ala si siguranta,bucuria aia aparent prosteasca si fara motiv,stabilitatea pe care ti-o ofera o relatie serioasa,modul in care celalalt te face sa te simti si fluturii aia din stomac sunt stari atat de placute prin care am vrea cu totii sa trecem de cat mai multe ori.E o minune sa fim indragostiti.E un mare noroc.Sa nu ne pese de nimic,sa fim mereu cu capul in nori si sa visam...Si cel mai insensibil om isi doreste asta,cel putin acolo,in sufletul lui.Cred ca daca ni se da din nou sansa de a simti starile astea,ar trebui sa profitam din plin de fiecare moment...pentru ca nu e nimic mai frumos pe lume decat doi tineri indragostiti.
vineri, 10 octombrie 2008
mda...ce constatare!
De ceva timp asist cu nepasare la un lucru ce mi se intampla...simt cum mor in mine sentimente si persoane pentru care candva poate as fi murit eu.Simt ca daca m-as intoarce acolo unde am ramas,nu ar mai fi la fel.A disparut orice farmec...cat de frumoasa e dragostea asta...ca dragostea orbeste este cel mai adevarat lucru care se putea spune...Atunci cand iubesti pe cineva,incepi sa iti faci in minte o imagine asupra acelei persoane.Si cu fiecare zi o imbogatesti cu tot felul de ornamente.Ii vezi calitati nedescoperite inca,il vezi numai pe el,simti ca doar alaturi de el poti simti ceva anume si nimic altceva nu mai conteaza.De fapt,asta e doar frumusetea dragostei.Cand incepi sa te detasezi,incepi sa vezi cu obiectivitate tot.Incepi sa vezi cam cum vedeau cei apropiati relatia ta,incepi sa te intrebi ce ti se parea atunci atat de miraculos si nu poti sa iti explici...Iti pare rau ca se sting incet simtaminte frumoase in tine si devii constient ca oricine altcineva ar putea cel putin incerca sa te faca sa te simti ca atunci...E ca o trezire necesara la viata,cand moartea e mai dulce.E ca un foc ce se stinge in timp ce tie iti este mai putin frig cu fiecare zi.Cred ca am scris destule despre sentimentele astea.Si vine un moment in care simti ca nu mai ai nimic de zis,pentru ca incepi sa nu mai simti nimic.Fericirea ne lasa fara vorbe.Nu ne indeamna niciodata la scris.Destul de rar,poate.Numai suferinta,lipsa cuiva sau despartirile ne pot indemna sa simtim nevoia de a ne exprima.Asa ca nu o sa mai scriu o vreme despre sentimentele astea,pentru ca am cam epuizat stocul...O sa trec la unele noi,imbracate in haine de toamna,o sa imi sterg ultimele lacrimi,o sa imi fac curatenie in ganduri si o sa merg mai departe.O sa car dupa mine urma de experienta si nu o sa o mai dau in bara la fel de usor.Ma voi dezbraca de regrete si voi lua totul ca pe o etapa frumoasa din viata.O sa pastrez doar amintirile,pentru ca ma fac sa zambesc de fiecare data...luni, 29 septembrie 2008
asteptandu-te
Mi-era teama sa dau din nou ochii cu locul ala si totodata muream de nerabdare.Simteam ca e singurul loc in care te pot regasi,singurul loc in care puteam sa imi hranesc putin dorul si speranta de a te revedea.De data asta soarele era cel care se reflecta usor in undele lacului.Statea sa apuna.Cateva pasari in zbor pareau sa se pregateasca de plecare,acoperind totul cu o ceata negra si suparatoare de regrete.O voce chinuita urla in mine.Voia sa evadeze,sa se transforme intr-un ecou prelung de vaiet si sa sa ajunga in cer,sa cutremure toti norii.Doi tineri entuziasmati pe malul lacului isi pregateau meticulosi unditele.O tanara trece pe langa ei si il abordeaza pe unul:"Imi dai mie pestele prins?"Nu aveam chef nici macar sa schitez un zambet.Eram departe cu gandul...Speram sa vii acolo.Atunci.Imi parea incredibil,dar totusi speram...Sper macar sa visez ca iti vad silueta in departare.Speram sa simt cum ma bati cu palma pe umar si eu sa ma intorc tresarind.Te-am cautat in fiecare colt ce imi amintea de tine.In fiecare loc in care ma tineai de mana,pe fiecare banca pe care am stat,in fiecare strop de apa si in fiecare fir de iarba...Dar nu ai venit.M-am ridicat fara vlaga.Am obosit sa te astept.Mi-era frig.Se facuse seara.Mi-era atat de rece.Mi-am ridicat geanta si am luat-o usor spre tramvai...
marți, 16 septembrie 2008
vise-n plina toamna
sâmbătă, 30 august 2008
feelings

Astazi sunt fericita.Nu stiu de ce si cat o sa dureze,dar astazi sunt fericita.Si am de gand sa profit de starea asta,pentru ca nu stiu cand o sa ma mai intalnesc cu ea.Intotdeauna am crezut ca lucrurile se aseaza in viata asa cum trebuie.Nimic nu se intampla fara un rost.Fiecare contribuie la destinul sau.Fiecare va plati in viata asta pentru ceea ce a facut,totul se plateste.Mai devreme sau mai tarziu.;)
Am regrete.Bineinteles.Dar nu o sa regret niciodata ceva ce am facut la fel de tare ca ceva ce nu am facut.Nu imi pare rau ca am plans,ca am suferit,ca mi-am cerut scuze,ca am calcat pe orgoliu,ca am uitat de mandrie sau ca am tinut la cineva prea mult,mai mult decat merita...de asta cu certitudine nu o sa imi para rau.Atunci cand am procedat asa,am facut ceea ce am simit si atat.
joi, 28 august 2008
•seara de iulie

22:26 Am ajuns.Te astept in statia de tramvai.
22:35:Priveste buimac printre putinii tineri care asteptau plictisiti urmatorul 41…
Ea il vede,se apropie si-l ia de mana…el tresare putin uimit.Ochii lor se intalnesc plini de dor iar mainile lor calde se ating.Se departeaza de zgomotul infernal,acolo unde doar luna si apa isi mai faceau simtite prezenta.Ii era dor de mana aia,de glasul vorbelor lui,de momentele in care privea absenta si el o trezea cu un sarut…de noptile din decembrie petrecute impreuna,de mirosul floricelelor din parc,de banca aia din Moghioros.De ploaia de vara prin care fugeau de mana… El coboara pe malul lacului,dorindu-si parca sa uite de tot ce il inconjoara.Ea il priveste si apoi il urmeaza.Se apropie si el o prinde in brate.Buzele lor se intalnesc pline de dorinta.Si-ar fi dorit ca secundele sa se transforme in ore si totul sa fie un vis fara sfarsit…
22:35:Priveste buimac printre putinii tineri care asteptau plictisiti urmatorul 41…
Ea il vede,se apropie si-l ia de mana…el tresare putin uimit.Ochii lor se intalnesc plini de dor iar mainile lor calde se ating.Se departeaza de zgomotul infernal,acolo unde doar luna si apa isi mai faceau simtite prezenta.Ii era dor de mana aia,de glasul vorbelor lui,de momentele in care privea absenta si el o trezea cu un sarut…de noptile din decembrie petrecute impreuna,de mirosul floricelelor din parc,de banca aia din Moghioros.De ploaia de vara prin care fugeau de mana… El coboara pe malul lacului,dorindu-si parca sa uite de tot ce il inconjoara.Ea il priveste si apoi il urmeaza.Se apropie si el o prinde in brate.Buzele lor se intalnesc pline de dorinta.Si-ar fi dorit ca secundele sa se transforme in ore si totul sa fie un vis fara sfarsit…
miercuri, 27 august 2008
•direct2him

M-ai invatat atat de multe lucruri!Nu stiu ce ai vrut de la mine cu adevarat,o sa ramai un mare mister,poate unul dintre cele pe care nici astazi nu am reusit sa le deslusesc.Nu vreau sa cred ca te prefaceai cand ma mangaiai sau cand imi vorbeai frumos.Nu vreau sa cred ca te prefaceai secunda de secunda,mi-e atat de greu sa cred asta!Te-am simtit suferind,am simtit legatura aia dintre noi,cum sa fie asta o iluzie pe care mi-am creat-o eu?Ai putea spune ca ma iubeai in felul tau.Asta e felul tau?E greu sa constati dupa o despartire ca ai irosit atat de mult timp pentru ceva ce nu a fost sa fie!Da,a fost o experienta.Poate nu cea mai frumoasa.Nu pot sa cred ca ai jucat atat de bine.Felicitari!Ai luat Oscarul daca te-ai prefacut in toata vremea asta.Ce sunt eu,consolarea cuiva?pata de culoare din viata ta neagra?Imi fac tot felul de scenarii.Si cred ca de fapt caut tot felul de scuze.Oare asa e lumea ta,in general?Atat de superficiala si lipsita de gravitate?Nu imi place lumea ta.Vreau sa ma intorc la mine.Nu vreau sa uit.Vreau doar sa merg mai departe.Si cred ca o sa pot si fara tine,baby!:)
luni, 25 august 2008
•ce iubesc eu pe lume.
Asa cum am promis,revin cu lucrurile pe care le iubesc:-)
Pai...iubesc copiii.Doar pe aia isteti,care iti pun tot felul de intrebari,nu pe aia care plang si nu te lasa noaptea sa dormi:-)
Iubesc zapada.Mi-aduce aminte de copilarie...de Mos Nicolae.La mine nu venea Mos Craciun.:-) venea doar Mos Nicolae.Simteam o placere deosebita sa ii pun sor'mii in ghete o nuielusha frumos aranjata cu beteala:))de fiecare data se enerva si o rupea.
Iubesc Craciunul si colindele.Si vremurile alea in care traditiile se pastrau cu sfintenie de la an la an in acea perioada a anului.
Iubesc ploaia de toamna..melancolia aceea generata de caderea frunzelor,de serile racoroase de octombrie.
Povestile de dragoste.Cred ca fiecare iubeste in felul lui.Si fiecare a iubit macar o data cu adevarat.
Persoanele cu simtului umorului.Ce te costa sa faci pe cel de langa tine sa zambeasca?Cei din jurul tau se vor simti mai bine,la fel si tu.:P
Si ar mai fi n lucruri,care nu imi vina acum in minte:P
Pai...iubesc copiii.Doar pe aia isteti,care iti pun tot felul de intrebari,nu pe aia care plang si nu te lasa noaptea sa dormi:-)
Iubesc zapada.Mi-aduce aminte de copilarie...de Mos Nicolae.La mine nu venea Mos Craciun.:-) venea doar Mos Nicolae.Simteam o placere deosebita sa ii pun sor'mii in ghete o nuielusha frumos aranjata cu beteala:))de fiecare data se enerva si o rupea.
Iubesc Craciunul si colindele.Si vremurile alea in care traditiile se pastrau cu sfintenie de la an la an in acea perioada a anului.
Iubesc ploaia de toamna..melancolia aceea generata de caderea frunzelor,de serile racoroase de octombrie.
Povestile de dragoste.Cred ca fiecare iubeste in felul lui.Si fiecare a iubit macar o data cu adevarat.
Persoanele cu simtului umorului.Ce te costa sa faci pe cel de langa tine sa zambeasca?Cei din jurul tau se vor simti mai bine,la fel si tu.:P
Si ar mai fi n lucruri,care nu imi vina acum in minte:P
•ce urasc eu pe lume.

Hmmm...sunt destul de multe lucruri.Pe care multi probabil le urasc.Urasc foarte tare oamenii care se lauda.Ok,stim ca ai vile,case si masini,bravo tie,dar putina modestie nu strica.Urasc prostii cu fitze.Urasc nedreptatile,copiii rasfatati si pe aia care cred ca totul li se cuvine.Uitati-va in jurul vostru,sunt atatia copii abandonati ,sau care mor de foame...Multumiti-i Lui pentru ceea ce v-a dat...nu e intotdeauna corect ca"norocul si-l face omul cu mana lui".Cred ca este mai bine zis"norocul si-l MAI face si omul cu mana lui."Urasc mediocritatea si pe cei indiferenti...de ce sa votez eu cu X-ulescu,ce face el pt mine?Sau de ce s anu arunc eu hartia asta aici,ia uite cate mai sunt pe langa ea?In starea asta se scalda jumatate si mai bine de natiune.Indiferenta ucide.Urasc oamenii nervosi.Evident,toti suntem la un moment dat.Dar parca fiecare se manifesta in felul lui.Urasc parintii care isi indruma copiii spre o anumita cariera,doar pentru ca pe drumul acela au mers si ei.Urasc persoanele care se complac in anumite situatii si nu incearca sa faca nimic pentru viata lor.si ar mai fi o gramada de alte lucruri!oare o sa merg in Iad pt asta?:D revin cu ceea ce iubesc:P
Abonați-vă la:
Postări (Atom)