Se afișează postările cu eticheta de'ale mele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de'ale mele. Afișați toate postările

duminică, 7 decembrie 2008

eu ma mint, tu te minti, noi ne mintim...


Oamenilor le place sa se minta singuri.Le place sa creada ca totul este perfect, cateodata, de teama sa nu sufere din lipsa de perfectiune...Le place sa creada ca iubesc, desi sentimentul lor se reduce deseori la o simpla afectiune, poate chiar compasiune...Le place sa creada ca sunt iubiti de ceilalti, desi sunt facuti sa sufere cu mare usurinta. Le place sa creada ca vor trece usor peste anumite probleme, desi numai ei stiu cu ce greutati se vor confrunta. Le place sa accepte anumite compomisuri, desi stiu ca vor regreta.Imi displac oamenii care pretind perfectiunea, care nu deschid bine ochii in jurul lor si vad doar intr-o anumita directie.Nu ii inteleg pe oamenii care se complac in anumite situatii care le fac rau, si ii admir pe cei care au curajul sa puna punct unui capitol din viata lor si sa o ia de la capat. Ii invidiez pe oamenii care iti spun verde in fata ce ii doare si pe cei care nu sufera din orice fleac. De fapt...toti ne mintim la un moment dat.Cred ca daca nu ne-am contura universul asta plin de speranta si de iluzii, am fi niste deprimati.Am sta sa ne plangem de mila, pentru ca nimic nu este de fapt asa cum ne dorim...

duminică, 30 noiembrie 2008

portia de dragoste

In fiecare zi ma trezesc,imi iau portia de drog din iubire si merg mai departe...si timpul trece pe langa mine fara sa ma gandesc la viitor, la ce va fi maine cu noi, la asteptatul sfarsit,la suferinta programata...mi-e teama sa privesc asta! Prefer sa traiesc asa, ca un muribund...prefer sa aman cu fiecare zi suferinta! Sa ma imbat cu apa rece si sa mai astept sa treaca o saptamana ca sa ma gandesc ce vreau cu adevarat de la viata asta...am inceput sa ma indoiesc si de singurul lucru care ma facea sa zambesc...am inceput sa ma indoiesc de iubire.Iubirea e un rahat dulce...Putem foarte bine sa traim si fara asta. ..iubirea se pierde in timp.Si ajungem la batranete sa traim poate nu cu un om pe care il iubim ,ci cu un om pe care "il suportam" si care "ne suporta " si el la randul lui..Nu cu un om pe care il iubim, ci cu baiatul pe care ni l-a ales mama sau tata...De ce nu putem sa ne alegem noi persoanele pe care sa le iubim?Iubire se numeste oare atunci cand il accepti pe celalalt cu totul,asa cum este el in realitate?De multe ori sentimentul de iubire este confundat cu obsesie, posesivitate, admiratie, obisnuinta etc .Eu am sentimentul ca nu confund nimic...si ajung la concluzia ca dragostea nu face decat sa coloreze o relatie....prefer sa am o relatie fara culoare si implicit fara suferinta in cazul asta...e prea mult pentru mine. Sunt convinsa ca leacul pentru dragoste vine insa in timp, cu rabdare,cu ambitie si mai ales...cu suferinta....Tocmai de asta preferam sa nu ne mai antrenam in relatii de dragoste, ci doar in relatii...

vineri, 21 noiembrie 2008

dreams come true/the cruel reality

La naiba cu visurile!nu sunt bune deloc,uneori.Ne indeparteaza de realitate,ne fac sa ne conturam o lume proprie si sa traim continuu asa,fara contact cu fata dura a vietii...Nu mai vreau sa visez!vreau sa ma trezeasca cineva din cercul asta vicios,sa ma opresc din a ma hrani cu iluzii si sa primesc acum loviturile alea in fata,nu mai tarziu,cand va durea si mai tare...Sunt momente in care mi-e teama de realitate.Si atunci prefer sa ma intorc in labirintul meu plin cu sperante.Dar sunt si momente in care realitatea parca imi face cu ochiul si incearca sa imi spuna ca ar fi cazul sa mai cobor si eu dintre nori...Cateodata ma antrenez intr-un vis nou si,desi stiu ca la un moment dat se va sfarsi,continui pentru ca doar asta imi da entuziasm,dorinta de viata si energie...Si apoi ajung in situatia in care plina de elan incep sa ma indoiesc de durabilitatea visului meu si iar balonul cu vise se sparge...apoi o iau de la capat...daca as putea sa visez cu mai multa incredere!si acum urla o voce si imi spune:cu cat increderea e mai mare,cu atat dezamagirea va fi pe masura...ufff!Nu toate visele ajung acolo,sus,dar avem nevoie de ele ca de un drog....

joi, 6 noiembrie 2008

love is in the air

Iubesc...da,iubesc!e un sentiment ciudat.Ti-e teama sa nu-l pierzi pe cel de langa tine,ti-e teama ca,poate,sentimentele nu sunt reciproce.Ti-e teama ca poate o sa suferi,dar niciun sentiment vreodata nu te va face sa te simti atat de fericit.Simti ca incepi sa traiesti,ca incepi sa te bucuri cu adevarat de ziua de maine.Ti-e dor de el,adormi trista daca nu il vezi si te trezesti cu gandul la el.Mergi pe strada plina de viata,iar mersul prin casa se transforma intr-un ritm pe care numai inima il cunoaste.Ai merge desculta pe plaja o noapte intreaga pana in zori pentru a a-l intalni acolo unde v-ati intalnit prima oara.Ai sta singura pe o banca in parc ore in sir,doar pentru ca iti e dor de voi...Ai renunta la tot ce te inconjoara si chiar la tine pentru el...

vineri, 31 octombrie 2008

a fi sau a nu fi civilizat...that's the question

Ideea era sa critic putin aici baietii necivilizati.De ce baietii??Pentru ca unii sunt chiar badarani si nu au pic de bun simt,nestiind cum sa se poarte cu o fata.Stati linistiti,nu mi s-a intamplat mie de curand asta,sau ceva de genu',dar mai vad si eu in jurul meu pe unul sau pe altul si pur si simplu ma minunez.Nu doar baietii sunt necivilizati,ci si fetele uneori si tocmai de asta nu o sa critic aspectul acesta.O sa vorbesc in general despre tema asta.
Sa mergem la dictionar,poate nu mai stiu eu ce inseamna asta,sau poate,cine stie,s-a schimbat sensul,intre timp...Si gasesc:"civilizat=1.ajuns la un nivel corespunzator al civilizatiei,care duce o viata de civilizatie, 2.manierat, politicos, slefuit, cizelat,binecrescut etc." In fine, e vorba de educatie,de politete si de bun simt in mare.E chiar asa de mult?E enorm,se pare,pentru unii.
Lipsa de civilizatie este extrem de vizibila in jurul nostru.Desi evolutia secolului XXI ar trebui sa ne impinga spre civilizatie,la noi se intampla exact pe dos.Daca inainte oamenii mai aveau respect unul pentru celalalt,astazi fiecare face ce vrea.Suntem niste egoisti,nerespectuosi,suspiciosi,individualisti,fara bune maniere,narcisisti si mai ales, suntem niste INDIFERENTI. Ajunge,nu?
Din pacate, asta ne caracterizeaza cel mai bine.Asistam la tot felul de intamplari,scene, decizii in care "nu ne bagam",pentru ca nu ne priveste pe noi.Pentru ca nu ne afecteaza in mod direct,pentru ca nu ne aduce niciun castig,pentru ca nu avem timp si pentru asta, pentru ca....
Cei sapte ani de acasa sunt esentiali,din punctul meu de vedere.De acolo pleaca totul.Indiferenta se naste din lipsa de respect si de educatie.
Si ca sa ajung in directia in care batea articolul meu,vreau sa spun ca baietii aia care iti deschid usa cand intri intr-un local, care cedeaza locul pe scaun unei doamne, care sunt intotdeauna niste gntlemani,care te duc seara acasa(da,am o boala cu asta),care iti intind o haina cand iti e frig,care atunci cand ii scoti din nervi nu te jignesc ,ci aleg alte cuvinte(gen "cred ca aici gresesti.../"eu am alta parere'"),care te respecta in orice moment si in orice situatie,sunt din ce in ce mai rari...sunt pe cale de disparitie chiar.Sper doar sa nu fi intalnit eu persoanele potrivite si sa fie doar o judecata pripita....Oricum...orice poate sa moara intr-o relatie....dar atunci cand moare respectul,a murit totul...