we need time

Mda, iar scriu despre asta.Am si eu o obsesie, ce sa fac?! Si o sa mai scriu multe...
Iubirea are nevoie de timp.Nu poti iubi si nu iti poti dori cea ce nu cunosti.
Ne-am vazut, ne-am placut, ce ramane de facut?? hai sa trecem la lucruri "profunde"!
Da' nu vreau inca! Pai de ce nu vrei? Pentru ca nu cred ca e momentul acum...nu simt ca trebuie sa o fac. Si trebuie sa treaca un timp pentru asta? da, trebuie sa treaca un timp!
De ce am eu nevoie de timp, poate prea mult timp ca sa tin la cineva, cand totul se poate produce spontan, rapid, pe ideea "traieste viata intens"?
Pentru ca eu nu vreau sa fac un pas inainte doar pentru a trai fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Nu. NU vreau sa simt cum ma impinge obligatia de a trai clipa.Si daca viata-mi scurta, prefer sa o traiesc asa cum vreau si asa cum trebuie.
Nu, nu am idei fixe si putine.Am doar principii.Si nu o sa fac niciodata ceva doar pentru ca toata lumea o face.Nimeni nu ma influenteaza, nimeni nu gandeste si nimeni nu traieste in locul meu.
Dar totusi... la voi, fetele, de ce trebuie sa existe procesul ala atat de lung?
Poate pentru ca la unele dintre noi capul se afla pe gat, nu in pantaloni, man!

Vad urmele tale

Un pas inainte.Si inca un pas.Un gand furat de dor,o privire,si iar doi pasi inapoi...Si tot asa.Urasc momentele in care trebuie sa rupem foaia si nu sa o intoarcem.Persoanele din viata noastra vin si pleaca, dar "urmele lor" raman.Uneori cuvintele intre oameni sunt de prisos.Legaturile dintre ei sunt mai puternice decat vorbele.


Astazi am trecut pe langa masa aia la care am stat si unde am baut cafeaua aia amara. Mai tii minte?:)


Se intampla de multe ori sa gandim la fel.Uneori ne-o spunem, alteori nu...Insa da, gandim la fel.


Stii sa ma tachinezi intr-un fel aparte.Nimeni nu reuseste atat de repede sa ma faca sa zambesc intr-o zi atat de ploioasa...


De ce uneori nu avem curajul sa ne spunem ceea ce simtim? Lucrurile ar fi mult mai simple asa...

Imi spuneai ca nu ai incredere in oameni.Nici eu nu am incredere in oameni. Nimeni nu are incredere in nimeni.Traim intr-o lume perfecta asa?

jurnalul unui "macio"

"Da, frate! si era o bunaciune in clubul ala de mureai, nu alta! o sa o cuceresc sigur in curand! Si nu mai zic:m-am mai imprietenit cu inca 2 in barul ala de aseara si cu una din ele deja m-am combinat...am petrecut o noapte impreuna...de vis, nu alta! hmmm...si cred ca ma place si cealalta!sunt mandru de mine!"
Nu o sa inteleg niciodata de ce simt baietii permanent nevoia de a se lauda cu ceea ce "vaneaza" si ei pe ici, pe colo.Ca sa isi confirme permanent ca ei pot, ca ei au "potenta-n" in fata oricarei domnisoare? ok, dar un barbat adevarat tace si face, parerea mea:)) Un barbat adevarat nu are nevoie de lauda tovarasului de bere in urma unei noi cuceriri. Ei, na,si tu acuma! Asa-s baietii, ce nu pricepi?Le place sa se dea in barci, desi e seceta.Majoritatea baietilor care se lauda au o imaginatie extrem de bogata.Asta ca sa nu spun o frustrare extrem de mare. Unii ajung chiar sa exagereze si spun niste povesti de nici copiii mici nu ii cred.Dar asta e. Sa ii lasam si pe ei macar atata:sa se laude, daca altceva mai bun nu le oferim. Si la urma urmei, daca asa se simt ei bine si asta le ofera incredere de sine, why not?:)) ia sa facem bilantul acuma...tu cat ziceai ca ai vanat azi?mai sa fie!

let's dream!

Uneori pierdem atat de multe lucruri in viata, incat tot ceea ce ne mai ramane este sa visam. In timp devenim puternici si nimic nu ne mai misca la fel de usor...ne pierdem sensibilitatea si uitam sa pretuim lucrurile simple. Devenim orgoliosi, egoisti si nu mai facem compromisuri. Negam copilul din noi si ne credem "maturi". Suntem asemenea unor stanci de piatra...Refuzam sa traim cu adevarat si suntem rationali. Avem joburi, avem copii de crescut, avem facultati de terminat, misiuni de indeplinit....si uneori in goana asta nebuna uitam sa ne bucuram de viata. Uitam sa ne bucuram de prima zapada, de o floare, de o ploaie de vara sau de apusul soarelui...Uitam sa fim oameni.Ne ingropam sentimentele si alegem sa traim asemenea unor roboti...Preferam sa lasam pe locul doi sentimentele, ne gandim intotdeauna la ziua de maine si nu avem curajul sa facem nimic neobisnuit.Dar...dincolo de toate astea, avem momente de "slabiciune", momente in care ne aducem aminte cu nostalgie de prima iubire sau de primul sarut...Sunt momente in care avem nevoie de afectiune...momente in care simtim cum bateriile ne sunt epuizate.Si atunci ne dam mastile jos si traim.Incepem sa fim noi.Cand nu mai avem nimic, incepem sa visam...

copii?no, thanks:)

Copiii de azi sunt oamenii de maine...hmmm...nu vreau sa ma gandesc la viitor!Vreau sa traiesc prezentul. Si in prezent vad niste copii care au uitat ce inseamna copilaria...vad niste copii care vor sa se maturizeze fortat, pentru ca asa cred ei ca le sta bine.Copii care au alte valori astazi. Vad copii care par sa se bucure de mult mai multe drepturi astazi...de drepturi la care altii nici nu indrazneau sa viseze candva.Din pacate s-au obisnuit asa, sa obtina totul pe tava...lasa, ca ma ajuta mamica sau taticu'! Gasesc ei o cale pentru micutul de mine!...Vad copii care au aproape tot ceea ce si-ar putea dori dar asta nu ii face cu nimic mai bogati. Daca as fi parinte, cred ca as fi un fel de dictator. Si copiii mei nu au decat sa ma condamne si sa ma injure in fiecare secunda.Vor avea ei timp si sa imi multumeasca. Copiii din ziua de azi(unii, recunosc) obtin cu prea mare usurinta ceea ce isi doresc si tocmai de asta nimic nu ii mai bucura si nimic nu ii mai motiveaza.Unui copil, daca ii dai un deget, iti ia toata mana. Din punctul meu de vedere, educatia inseamna totul. Cei 7 ani de acasa sunt esentiali. Urasc parintii care isi rasfata copiii!Cu tot ce inseamna rasfat!

nu mai cred nimic

Nu cred ca exista dragoste. Gata, am zis-o si p'asta. Asta e. Nu cred si atat. Cred in pasiune, in atasament fata de o persoana, in atractie fizica dar nu in dragoste. Se numeste dragoste cand dupa 4 ani de relatie el incepe sa te jigneasca si sa ramana indiferent la suferinta ta?Se numeste dragoste cand isi face cateva pasiuni de-o seara si in acelasi timp sustine cu mana pe inima ca te iubeste? Nu...atunci se numeste vina ta, evident!Se numeste dragoste cand vine acasa dupa 8 ore de munca si iti arde una ca nu i-ai facut mancare? Nu, atunci se numeste oboseala sau stres, logic!Dragostea este totul sau nimic! Dragostea nu lucreaza cu jumatati de masura si nu tine cont de nimic.Dragostea trebuie sa fie ceva frumos si cand iubesti trebuie sa faci absolut totul pentru celalalt! orgoliu??ce-i ala? in dragoste nu exista asa ceva!Nu vreau sa aud scuze cum ar fi rutina, care intervine in unele relatii...sau faptul ca exista mai multe forme ale iubirii...sau ca fiecare iubeste in felul lui...Pai hai sa iubim toti in felul nostru! O sa ajungem sa ne iubim pe noi si atat in stilul asta!iubirea inseamna sa ne acceptam defectele.serios? si care-i limita pentru asta? sau trebuie sa facem ce avem chef si cand avem chef ,pentru ca celalalt oricum ne accepta cu defecte?? Dragostea nu mai exista...sau daca exista, e ceva rar...de scurta durata.Ulterior totul se transforma in "nu pot trai fara el/ea, dar nici cu el/ea nu mi-e bine." Totul devine o simpla obisnuinta si o complacere in situatie.Ne atasam de oameni, clar.Asa cum ne atasam de un coleg de banca.E normal sa ne lipseasca.De asta de multe ori renuntam sa mergem mai departe.Si nu pentru ca iubim...Tu iubesti?:)