raspunsuri pentru mine

Ma intrebam candva ce inseamna sa iubesti pe cineva.Cand eram mai mica, imi placea foarte tare un baiat din clasa mea.Eram absolut convinsa ca e jumatatea vietii mele si deja imi creasem un scenariu conform caruia el era viitorul meu sot.Plangeam pentru iubirea nostra imposibila[ =))]si eram sigura ca nu o sa ma gandesc niciodata la altcineva.Timpul a trecut, distanta ne-a separat si odata cu varsta am realizat ce inseamna sa vezi lucrurile cu ochii unui om oarecum matur.
Astazi traiesc aproximativ aceleasi sentimente,dar transpuse in viata unui om de 20 de ani.
Vedem lucrurile in functie de varsta si nu ma pot condamna pentru cum eram odata.Pot cel mult sa zambesc.
Cum iubesti insa la 20 de ani?Iubesti pe celalalt indiferent de ce s-ar intampla intre voi(chiar daca iubirea nu dureaza o vesnicie),faci orice te-ar ruga sa faci pentru el,te gandesti la el ca la singura persoana pe care ti-o doresti, ii compari pe toti in functie de el,nu te vezi decat impreuna cu el...etc
Marea durere este ca dragostea ne orbeste.Nu vedem decat frumosul sentimentului si uitam absolut cu totul de ratiune.Sau daca ne amintim, oricum nu o bagam prea mult in seama, lasam emotiile sa ne stapaneasca in final.Si astfel ajungem sa luam decizii gresite, sa ne complicam viata, sa ne calcam orgoliul si demnitatea in picioare, sa ne stabilim alte standarde,sa ii lasam pe ceilalti sa profite de slabiciunea noastra si sa ajungem sa suferim.
Si dupa asta urmeaza etapa in care suflam si in iaurt si incepem sa ne indoim de sentimente,sa ezitam, sa judecam pe toti in functie de unii, sa ne pierdem curajul, sa ne ferim sa ne atasam de oameni...E un intreg cerc vicios...

cuvinte pentru tine

Iubite…astazi m-am gandit numai la tine. Mi-e atat de dor sa stai cu capul in poala mea si sa ma joc cu pleoapele tale…sa-ti sarut ochii.M-am obisnuit cu tine in viata mea.Nimeni nu ma poate face sa ma simt asa.Te iubesc si atat.Mi-e teama ca nu voi mai putea iubi niciodata pe nimeni la fel. Mi-e teama de maine.Astazi nu mai pot face nimic.As vrea sa pot sa fac ceva. Ceva pentru noi.Si oricate zile ar trece, incercarea mea de a te uita este la fel de zadarnica…Poate ca astea sunt cuvinte prea mari, dar asta este ceea ce simt acum….

do u still remember?:)

Mai tii minte ziua de 12 in care m-ai convins sa ies la o cafea cu tine?sau unde am mers pentru prima data impreuna?

Mda, la BCR:)) dar pe dusmanul tau de acolo, care nu ne lasa sa ne pupam in banca il mai stii?normal ca il stii:)) ce iti mai placea sa il stresezi, ma puneai sa te pup dinadins ca sa il enervezi pe bietul paznic si eu roseam:))

Mai stii reflectorul ala de la expozitia lui da Vinci pe care vroiai sa il aprinzi?ce te-ai ofticat atunci ca nu ti-au dat voie si ca totusi se vedea ca a mai fost aprins:D

Dar pe doamna aceea din muzeul de istorie de care ne ascundeam sa facem poze?:D

Nu pot sa il uit pe mosuletul acela retardat cu ochelari maari si galbeni, care fugea in fata ratb-ului in statia de langa Ikea ca sa prinda locul lui preferat:))

Mai stii ce frica mi-era sa sar la inceput pe saltele alea din Cismigiu si apoi ce a inceput sa imi placa?:))

Mai stii seara aia de la metrou cand mi-ai spus ca daca nu vreau sa imi respect promisiunea facuta, pierzi metroul ala?Era 11 noaptea…si ai fugit in metrou in ultima secunda, dupa ce eu am zis”DAA” si dupa ce tu, intorcandu-te repede ai dat peste un nene?:))

Iti amintesti ce ne mai ciocneam in masinutele alea din parcul de distractii?:D

Imi amintesc ce imi placeau pestii aia de la zoo…imi venea sa ii iau acasa pe toti:X

Mai stii ce ma chinuiam cu narghileaua aia de capsuni si ce ma ustura in gat dupa ea?:D

Iti amintesti ziua aia cand am mers pentru prima data cu tine la biliard si am stat cateva ore bune in care…am numarat oi?

Mai stii ca ne alegeam cate un tablou de pe fiecare perete de la expozitia aia de la cercul militar?si tu ai ghicit tabloul pe care vreau eu sa il iau acasa:)

Iti mai amintesti camera aia de la expozitia de film…cu casa aia proiectata…in care ne sarutam?
Mai stii cand ma ofticai spunandu-mi ca iti face curte o tipa Angela?:))

Iti mai amintesti ca te-am asteptat odata 75 de minute in gara?:)

Mai stii cand ne jucam cu gandacii aia la gradina botanica?:D

Imi aduc aminte fiecare vers din melodia aia a lui Alanis Morissette care ma trezea dimineata langa tine…

Nu pot sa uit cand ai urcat cu mine in tren la Sinaia sa imi lasi bagajul in compartiment si a pornit trenul cu tine, pentru ca avea intarziere si nu statea in gara deloc:D

Mai stii cat de haioasa era maimutica aia din non-stopul din Brasov?:)

Imi aduc aminte perfect cand m-a sunat"Irina" sa imi spuna ca este prietena ta si ca eu sunt...cine?:))

like vs.dislike

Like:

-toamna

-povestile de dragoste

-mirosul cojilor de portocale

-sarmalele facute de mama

-poeziile lui Nichita Stanescu

-cainii

-Mariah Carey

-albastru

-muntele mai mult ca marea

-fotografia

-pizza

-bebelusii

-margaritarul

-acvariile cu pesti

-zapada

-muzica

-sa rad in hohote

-sa meditez

-sa dansez

-sa ascult greierii

-sa ma plimb singura pe strazi cand ploua

-sa ofer cadouri

-sa scriu.


Dislike:

-frigul

-traficul din Bucuresti

-copiii rasfatati

-parintii de moda veche

-fetele care beau alcool sau injura

-badaranii

-serpii si soarecii

-noptile de dupa o despartire

-laptele

-regimurile de slabit

-ziarele pline de stiri de cacao

-relatiile la distanta

-cei cu idei fixe si putine

-tocilarii

-emisiunile de divertisment

-sa ma joc pe calculator

-sa spal

-sa ma cert cu cineva

-sa fiu nevoita sa retin cifre si date exacte

-sa tin cont de ce spun ceilalti

Voua ce va place si ce nu?astept idei noi:)

constiinta?ce-i aia?

Uneori oamenii se transforma in niste javre.Aleg azi sa fiu directa.Cum poate omul de langa tine, alaturi de care ai stat 5 ani, omul care iti stie si firul alb din cap, omul pe care il iubesti cel mai mult pe lumea asta sa te insele fara cea mai mica mustrare de constiinta? ne transformam uneori in niste animale fara suflet, fara caracter sau ratiune!oare ce nu ii ajunge?aaa, stai asa ca am uitat:vor diversitate, nu-mi spune!si cu respectul, cu moralitatea cum ramane?aaa, fleacuri, pe ce lume traiesti,draga??suntem in 2009, oamenii sunt moderni,vor diversitate, vor inventivitate si noutate!vor sa isi traiasca clipa, ca poate le bate maine un cutremur la usa si nu apuca sa faca tot ceea ce le-a trecut prin cap!
Lucrurile se transforma.Oamenii se schimba.Si iubirea moare.Clar.Nu azi,nu maine, dar poimaine e posibil.Nu vreau sa generalizez, sunt oameni si oameni, dar cred ca trebuie sa fii suficient de dobitoc incat sa iti inseli prietena de 5 ani cu o cunostinta de-a ei, eventual.Doar pentru distractie, pisi. Nothing more.Si maine te intorci la ea in speranta ca te va ierta si de data asta.Wrong.S-a umplut paharul.Iubim si iertam, dar cu o limita.Pana la limita bataii de joc, a umilintei si a lipsei de respect.Magia dispare.Resentimentele raman.
Aaa, si iti pare rau? ti-e rusine de ce ai facut?pai sa nu iti fie, asuma-ti rahatul, man!Pana acum constiinta ta dormea..de fapt..stii tu ce-i aia constiinta?Ma indoiesc...

we need time

Mda, iar scriu despre asta.Am si eu o obsesie, ce sa fac?! Si o sa mai scriu multe...
Iubirea are nevoie de timp.Nu poti iubi si nu iti poti dori cea ce nu cunosti.
Ne-am vazut, ne-am placut, ce ramane de facut?? hai sa trecem la lucruri "profunde"!
Da' nu vreau inca! Pai de ce nu vrei? Pentru ca nu cred ca e momentul acum...nu simt ca trebuie sa o fac. Si trebuie sa treaca un timp pentru asta? da, trebuie sa treaca un timp!
De ce am eu nevoie de timp, poate prea mult timp ca sa tin la cineva, cand totul se poate produce spontan, rapid, pe ideea "traieste viata intens"?
Pentru ca eu nu vreau sa fac un pas inainte doar pentru a trai fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Nu. NU vreau sa simt cum ma impinge obligatia de a trai clipa.Si daca viata-mi scurta, prefer sa o traiesc asa cum vreau si asa cum trebuie.
Nu, nu am idei fixe si putine.Am doar principii.Si nu o sa fac niciodata ceva doar pentru ca toata lumea o face.Nimeni nu ma influenteaza, nimeni nu gandeste si nimeni nu traieste in locul meu.
Dar totusi... la voi, fetele, de ce trebuie sa existe procesul ala atat de lung?
Poate pentru ca la unele dintre noi capul se afla pe gat, nu in pantaloni, man!

Vad urmele tale

Un pas inainte.Si inca un pas.Un gand furat de dor,o privire,si iar doi pasi inapoi...Si tot asa.Urasc momentele in care trebuie sa rupem foaia si nu sa o intoarcem.Persoanele din viata noastra vin si pleaca, dar "urmele lor" raman.Uneori cuvintele intre oameni sunt de prisos.Legaturile dintre ei sunt mai puternice decat vorbele.


Astazi am trecut pe langa masa aia la care am stat si unde am baut cafeaua aia amara. Mai tii minte?:)


Se intampla de multe ori sa gandim la fel.Uneori ne-o spunem, alteori nu...Insa da, gandim la fel.


Stii sa ma tachinezi intr-un fel aparte.Nimeni nu reuseste atat de repede sa ma faca sa zambesc intr-o zi atat de ploioasa...


De ce uneori nu avem curajul sa ne spunem ceea ce simtim? Lucrurile ar fi mult mai simple asa...

Imi spuneai ca nu ai incredere in oameni.Nici eu nu am incredere in oameni. Nimeni nu are incredere in nimeni.Traim intr-o lume perfecta asa?

jurnalul unui "macio"

"Da, frate! si era o bunaciune in clubul ala de mureai, nu alta! o sa o cuceresc sigur in curand! Si nu mai zic:m-am mai imprietenit cu inca 2 in barul ala de aseara si cu una din ele deja m-am combinat...am petrecut o noapte impreuna...de vis, nu alta! hmmm...si cred ca ma place si cealalta!sunt mandru de mine!"
Nu o sa inteleg niciodata de ce simt baietii permanent nevoia de a se lauda cu ceea ce "vaneaza" si ei pe ici, pe colo.Ca sa isi confirme permanent ca ei pot, ca ei au "potenta-n" in fata oricarei domnisoare? ok, dar un barbat adevarat tace si face, parerea mea:)) Un barbat adevarat nu are nevoie de lauda tovarasului de bere in urma unei noi cuceriri. Ei, na,si tu acuma! Asa-s baietii, ce nu pricepi?Le place sa se dea in barci, desi e seceta.Majoritatea baietilor care se lauda au o imaginatie extrem de bogata.Asta ca sa nu spun o frustrare extrem de mare. Unii ajung chiar sa exagereze si spun niste povesti de nici copiii mici nu ii cred.Dar asta e. Sa ii lasam si pe ei macar atata:sa se laude, daca altceva mai bun nu le oferim. Si la urma urmei, daca asa se simt ei bine si asta le ofera incredere de sine, why not?:)) ia sa facem bilantul acuma...tu cat ziceai ca ai vanat azi?mai sa fie!

let's dream!

Uneori pierdem atat de multe lucruri in viata, incat tot ceea ce ne mai ramane este sa visam. In timp devenim puternici si nimic nu ne mai misca la fel de usor...ne pierdem sensibilitatea si uitam sa pretuim lucrurile simple. Devenim orgoliosi, egoisti si nu mai facem compromisuri. Negam copilul din noi si ne credem "maturi". Suntem asemenea unor stanci de piatra...Refuzam sa traim cu adevarat si suntem rationali. Avem joburi, avem copii de crescut, avem facultati de terminat, misiuni de indeplinit....si uneori in goana asta nebuna uitam sa ne bucuram de viata. Uitam sa ne bucuram de prima zapada, de o floare, de o ploaie de vara sau de apusul soarelui...Uitam sa fim oameni.Ne ingropam sentimentele si alegem sa traim asemenea unor roboti...Preferam sa lasam pe locul doi sentimentele, ne gandim intotdeauna la ziua de maine si nu avem curajul sa facem nimic neobisnuit.Dar...dincolo de toate astea, avem momente de "slabiciune", momente in care ne aducem aminte cu nostalgie de prima iubire sau de primul sarut...Sunt momente in care avem nevoie de afectiune...momente in care simtim cum bateriile ne sunt epuizate.Si atunci ne dam mastile jos si traim.Incepem sa fim noi.Cand nu mai avem nimic, incepem sa visam...

copii?no, thanks:)

Copiii de azi sunt oamenii de maine...hmmm...nu vreau sa ma gandesc la viitor!Vreau sa traiesc prezentul. Si in prezent vad niste copii care au uitat ce inseamna copilaria...vad niste copii care vor sa se maturizeze fortat, pentru ca asa cred ei ca le sta bine.Copii care au alte valori astazi. Vad copii care par sa se bucure de mult mai multe drepturi astazi...de drepturi la care altii nici nu indrazneau sa viseze candva.Din pacate s-au obisnuit asa, sa obtina totul pe tava...lasa, ca ma ajuta mamica sau taticu'! Gasesc ei o cale pentru micutul de mine!...Vad copii care au aproape tot ceea ce si-ar putea dori dar asta nu ii face cu nimic mai bogati. Daca as fi parinte, cred ca as fi un fel de dictator. Si copiii mei nu au decat sa ma condamne si sa ma injure in fiecare secunda.Vor avea ei timp si sa imi multumeasca. Copiii din ziua de azi(unii, recunosc) obtin cu prea mare usurinta ceea ce isi doresc si tocmai de asta nimic nu ii mai bucura si nimic nu ii mai motiveaza.Unui copil, daca ii dai un deget, iti ia toata mana. Din punctul meu de vedere, educatia inseamna totul. Cei 7 ani de acasa sunt esentiali. Urasc parintii care isi rasfata copiii!Cu tot ce inseamna rasfat!

nu mai cred nimic

Nu cred ca exista dragoste. Gata, am zis-o si p'asta. Asta e. Nu cred si atat. Cred in pasiune, in atasament fata de o persoana, in atractie fizica dar nu in dragoste. Se numeste dragoste cand dupa 4 ani de relatie el incepe sa te jigneasca si sa ramana indiferent la suferinta ta?Se numeste dragoste cand isi face cateva pasiuni de-o seara si in acelasi timp sustine cu mana pe inima ca te iubeste? Nu...atunci se numeste vina ta, evident!Se numeste dragoste cand vine acasa dupa 8 ore de munca si iti arde una ca nu i-ai facut mancare? Nu, atunci se numeste oboseala sau stres, logic!Dragostea este totul sau nimic! Dragostea nu lucreaza cu jumatati de masura si nu tine cont de nimic.Dragostea trebuie sa fie ceva frumos si cand iubesti trebuie sa faci absolut totul pentru celalalt! orgoliu??ce-i ala? in dragoste nu exista asa ceva!Nu vreau sa aud scuze cum ar fi rutina, care intervine in unele relatii...sau faptul ca exista mai multe forme ale iubirii...sau ca fiecare iubeste in felul lui...Pai hai sa iubim toti in felul nostru! O sa ajungem sa ne iubim pe noi si atat in stilul asta!iubirea inseamna sa ne acceptam defectele.serios? si care-i limita pentru asta? sau trebuie sa facem ce avem chef si cand avem chef ,pentru ca celalalt oricum ne accepta cu defecte?? Dragostea nu mai exista...sau daca exista, e ceva rar...de scurta durata.Ulterior totul se transforma in "nu pot trai fara el/ea, dar nici cu el/ea nu mi-e bine." Totul devine o simpla obisnuinta si o complacere in situatie.Ne atasam de oameni, clar.Asa cum ne atasam de un coleg de banca.E normal sa ne lipseasca.De asta de multe ori renuntam sa mergem mai departe.Si nu pentru ca iubim...Tu iubesti?:)