Aiurea!

E foarte aiurea ca dupa o perioada indelungata in care traiai pe un norisor extrem de roz si ciudat de perfect sa iti dai seama ca nu traiai de fapt decat intr-o lume pe care tu ti-ai creat-o si pe care ti-o doreai doar, de fapt...E extrem de dureros atunci cand realizezi ca nimic nu era asa cum credeai(sperai) si ca lucrurile, in realitate, stau de fapt cu totul in alt mod. Visai seara de seara si te culcai cu gandul la iluzii inchise intr-un balon spart la prima atingere...Iti colorai fiecare zi alegandu-ti singur nuantele, cand de fapt singura ta culoare era gri...iti placea sa pictezi oamenii...iar pe el...pe el il colorai numai in rosu de fiecare data iar langa el desenai o inimaaa mare.Eroare! Deschide ochii..
Stiu,e neplacut sa sufli peste tot desenul plin cu amintiri colorate asa cum sufli peste puful unei papadii...De ce oare oamenii pun suflet intr-un lucru iar mai apoi, atunci cand il pierd simt ca au pierdut ceva din ei? Traim intr-o lume aiurea.Si gri.fara nicio pata de culoare. Singura solutie e sa invatam sa ne obisnuim cu ea...si sa o vedem roz din cand in cand...