Si pentru ca afara este o vreme de betie,nu ar strica putina meditatie:) Asa ca am adunat aici cateva citate care mie imi plac foarte mult...
"Dragostea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu-ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste."(Anton Cehov)
"Dacă vă este frică de singurătate, nu vă căsătoriţi".(Anton Cehov)
"Speranţa este lucrul cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodia fără de cuvinte şi nu se opreşte niciodată."(Emily Dickinson)
"Experienţa ne învaţă că oamenii nu învaţă nimic din experienţă."(George Bernard Shaw).
"Un bărbat îndrăgostit este mai dibaci decât o sută de avocaţi."(proverb spaniol).
"Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot; de pierdeţi, nu pierdeţi nimic."(Blaise Pascal)
"Fiind intrebat “Cum ar fi barbatii fara femei ?”, Mark Twain a raspuns: “In primul rand fericiti! Apoi putini, putini, din ce in ce mai putini!” - Mark Twain
"Cateodata oamenii se impiedica de adevar,dar de cele mai multe ori se ridica si merg mai departe."(Churchill)
vineri, 24 octombrie 2008
sâmbătă, 18 octombrie 2008
In love with 2?
Vorbind cu cineva zilele trecute,ma intrebam...un barbat poate iubi doua femei in acelasi timp?dar o femeie?poate sa iubeasca doi barbati?Raspunsul meu este NU.Si nu pentru ca nu mi-ar conveni mie sa fiu parte dintr-un trio,ci pentru ca eu asa cred.Si acum sa spun si de ce.
In primul rand, cine crede ca e indragostit de 2 persoane in acelasi timp,dupa mine,se insala.Poti sa doresti o persoana,sa fii atras din punct de vedere fizic,sa ai ceva de impartit cu el/ea(ceva care nu prea are legatura cu iubirea),sa ai nevoie de ea,dar in niciun caz sa o iubesti.Poti eventual sa crezi ca iubesti doi/doua in acelasi timp si sa te inseli.E atractie sau nevoie.Nicidecum iubire.Iubirea adevarata nu poate fi mai mult decat una singura.Si argumentul ca fiecare iubire e diferita nu prea sta in picioare pentru mine in cazul asta.Nu am nevoie de diferite exemple,de situatii din mass media sau de viata lu' cutarica.Nu ai de unde sa stii tu ce a fost cu adevarat dincolo de imaginea pe care au afisat-o.Nici eu nu am de unde sa stiu,intr-adevar.Asa ca iese din discutie.Dar pentru mine iubirea e mai mult decat a te intalni zi de zi cu celalalt doar pentru ca "asa se face".E mai mult de a-i spune celuilalt cuvinte frumoase doar de dragul unei relatii aparent frumoase...Atunci cand ai impresia ca iubesti doua persoane,nu iubesti niciuna de fapt.Multa lume confunda a iubi cu "a tine la..." ,"a dori","a avea nevoie de...",sau mai stiu eu ce...Pentru altii,iubirea inseamna un moft,o confirmare a propriei puteri de seductie.De ce se confunda asa de usor iubirea?Dragostea nu are de-a face cu nimic din toate astea.Nu e musai sa fii cu cineva din dragoste.De ce apare cuvantul iubire acolo unde nu ii este locul??Pentru mine iubirea inseamna sa il porti pe celalalt in suflet,sa te culci cu gandul la el si sa te trezesti cu acelasi gand,sa simti ca nu poti sa iti continui existenta fara el,sa ai nevoie de el pentru a merge mai departe,sa vrei sa fie doar al tau si tu sa fii numai a lui....sa vezi soare cand afara ploua,sa vezi bunatatea in oamenii rai...sa simti o energie,o impacare sufleteasca alaturi de el....si sa-mi spuna mie cineva ca poti simti asta pentru doi oameni deodata!!!
In primul rand, cine crede ca e indragostit de 2 persoane in acelasi timp,dupa mine,se insala.Poti sa doresti o persoana,sa fii atras din punct de vedere fizic,sa ai ceva de impartit cu el/ea(ceva care nu prea are legatura cu iubirea),sa ai nevoie de ea,dar in niciun caz sa o iubesti.Poti eventual sa crezi ca iubesti doi/doua in acelasi timp si sa te inseli.E atractie sau nevoie.Nicidecum iubire.Iubirea adevarata nu poate fi mai mult decat una singura.Si argumentul ca fiecare iubire e diferita nu prea sta in picioare pentru mine in cazul asta.Nu am nevoie de diferite exemple,de situatii din mass media sau de viata lu' cutarica.Nu ai de unde sa stii tu ce a fost cu adevarat dincolo de imaginea pe care au afisat-o.Nici eu nu am de unde sa stiu,intr-adevar.Asa ca iese din discutie.Dar pentru mine iubirea e mai mult decat a te intalni zi de zi cu celalalt doar pentru ca "asa se face".E mai mult de a-i spune celuilalt cuvinte frumoase doar de dragul unei relatii aparent frumoase...Atunci cand ai impresia ca iubesti doua persoane,nu iubesti niciuna de fapt.Multa lume confunda a iubi cu "a tine la..." ,"a dori","a avea nevoie de...",sau mai stiu eu ce...Pentru altii,iubirea inseamna un moft,o confirmare a propriei puteri de seductie.De ce se confunda asa de usor iubirea?Dragostea nu are de-a face cu nimic din toate astea.Nu e musai sa fii cu cineva din dragoste.De ce apare cuvantul iubire acolo unde nu ii este locul??Pentru mine iubirea inseamna sa il porti pe celalalt in suflet,sa te culci cu gandul la el si sa te trezesti cu acelasi gand,sa simti ca nu poti sa iti continui existenta fara el,sa ai nevoie de el pentru a merge mai departe,sa vrei sa fie doar al tau si tu sa fii numai a lui....sa vezi soare cand afara ploua,sa vezi bunatatea in oamenii rai...sa simti o energie,o impacare sufleteasca alaturi de el....si sa-mi spuna mie cineva ca poti simti asta pentru doi oameni deodata!!!
sâmbătă, 11 octombrie 2008
indragosteala
Cred ca e cel mai placut sentiment sa fii indragostit.Mai ales cand simti ca e reciproc.E atat de frumos sa vezi doi oameni care se tin de mana,care se saruta,care impartasesc acelasi mister,aceleasi ganduri si sentimente.Sa ai la cine sa te gandesti seara,atunci cand adormi,sa aiba cine sa iti zica de fiecare data "noapte buna",sa aiba cine sa fie alaturi de tine atunci cand nu te simti prea bine sau atunci cand ai nevoie de ajutor.Sa ai cu cine sa colinzi parcurile,sa aiba cine sa te sune din cand in cand doar pentru a te intreba cum te simti...Entuziasmul ala si siguranta,bucuria aia aparent prosteasca si fara motiv,stabilitatea pe care ti-o ofera o relatie serioasa,modul in care celalalt te face sa te simti si fluturii aia din stomac sunt stari atat de placute prin care am vrea cu totii sa trecem de cat mai multe ori.E o minune sa fim indragostiti.E un mare noroc.Sa nu ne pese de nimic,sa fim mereu cu capul in nori si sa visam...Si cel mai insensibil om isi doreste asta,cel putin acolo,in sufletul lui.Cred ca daca ni se da din nou sansa de a simti starile astea,ar trebui sa profitam din plin de fiecare moment...pentru ca nu e nimic mai frumos pe lume decat doi tineri indragostiti.
vineri, 10 octombrie 2008
mda...ce constatare!
De ceva timp asist cu nepasare la un lucru ce mi se intampla...simt cum mor in mine sentimente si persoane pentru care candva poate as fi murit eu.Simt ca daca m-as intoarce acolo unde am ramas,nu ar mai fi la fel.A disparut orice farmec...cat de frumoasa e dragostea asta...ca dragostea orbeste este cel mai adevarat lucru care se putea spune...Atunci cand iubesti pe cineva,incepi sa iti faci in minte o imagine asupra acelei persoane.Si cu fiecare zi o imbogatesti cu tot felul de ornamente.Ii vezi calitati nedescoperite inca,il vezi numai pe el,simti ca doar alaturi de el poti simti ceva anume si nimic altceva nu mai conteaza.De fapt,asta e doar frumusetea dragostei.Cand incepi sa te detasezi,incepi sa vezi cu obiectivitate tot.Incepi sa vezi cam cum vedeau cei apropiati relatia ta,incepi sa te intrebi ce ti se parea atunci atat de miraculos si nu poti sa iti explici...Iti pare rau ca se sting incet simtaminte frumoase in tine si devii constient ca oricine altcineva ar putea cel putin incerca sa te faca sa te simti ca atunci...E ca o trezire necesara la viata,cand moartea e mai dulce.E ca un foc ce se stinge in timp ce tie iti este mai putin frig cu fiecare zi.Cred ca am scris destule despre sentimentele astea.Si vine un moment in care simti ca nu mai ai nimic de zis,pentru ca incepi sa nu mai simti nimic.Fericirea ne lasa fara vorbe.Nu ne indeamna niciodata la scris.Destul de rar,poate.Numai suferinta,lipsa cuiva sau despartirile ne pot indemna sa simtim nevoia de a ne exprima.Asa ca nu o sa mai scriu o vreme despre sentimentele astea,pentru ca am cam epuizat stocul...O sa trec la unele noi,imbracate in haine de toamna,o sa imi sterg ultimele lacrimi,o sa imi fac curatenie in ganduri si o sa merg mai departe.O sa car dupa mine urma de experienta si nu o sa o mai dau in bara la fel de usor.Ma voi dezbraca de regrete si voi lua totul ca pe o etapa frumoasa din viata.O sa pastrez doar amintirile,pentru ca ma fac sa zambesc de fiecare data...sâmbătă, 4 octombrie 2008
oamenii...se schimba?
Imi spunea cineva odata ca oamenii nu se schimba.Ca ei raman la fel tot timpul si daca se comporta diferit,este pentru ca vor sa para altfel decat cum sunt in realitate.Ca ei sunt mereu niste copii in sufletul lor si ca joaca diverse roluri zi de zi doar pentru ca simt teama si pentru a se proteja de ochii celorlalti...oare asa este?Da,cred ca oamenii pastreaza intotdeauna in sufletul lor o farama din varsta copilariei...dar mai cred si ca oamenii se schimba.Vine o vreme cand oamenii se maturizeaza,cand incep sa vada altfel lucrurile,cand trec prin intamplari,experiente,probleme,situatii care ii marcheaza.Care ii invata ceva.Care ii schimba.Atunci cand intalnim pe cineva si devenim apropiati de o anumita persoana,involuntar,imprumutam cateva trasaturi ale acelei persoane.Suntem cate putin din fiecare persoana pe care am cunoscut-o candva.Cate putin din noi(din trasaturile noastre specifice,din educatie si din formarea persoanala in mediul in care am trait) si cate putin din experienta pe care o avem in spate.Astfel se formeaza persoanalitatea fiecaruia,zic eu.Asa se contureaza,in timp,eul nostru.Sunt mai multi factori care contribuie la asta,dar nu vreau sa ii analizez in detaliu.Vorbeam despre schimbari.Exsta si un proverb"lupu-si schimba parul,dar naravul,ba!". Sunt cazuri in care oamenii nu se pot schimba.Desi spun ei ca o vor face,ca incearca sau mai stiu eu ce,ambitia nu e atat de mare pe cat ar trebui.Cand iti propui sa faci ceva,nu poate sa nu iasa decat daca nu vrei.Stiu ca e cam trasa de par ideea,dar asa este.E greu sa iti duci la bun sfarsit un plan concentrandu-te doar pe victorie,fara a tine cont de impedimentele aparute ulterior.De asta multi renunta si se resemneaza.Vedem diferite cazuri de oameni viciosi,alcoolici,dependenti de droguri,violenti etc.In multe situatii acestia reusesc sa isi schimbe viata.Reusesc sa iasa din lantul asta vicios.Cu mult sprijin,intr-adevar dar la baza sta tot propria lor ambitie si dorinta,cred eu.Exista si oameni pe care viata ii schimba.Pentru unii e nevoie de o experienta nu tocmai placuta ca sa constientizeze necesitatea schimbarii.Cateodata e nevoie de un soc,de un accident,de o pierdere,de o cearta,de suferinta,ca sa ne trezim la realitate.Din pacate,pentru unii se intampla sa fie prea tarziu.Altii,in schimb,mai primesc si a doua sansa.Ar trebui sa ne dam seama cu totii ca viata asta nu e chiar atat de lunga si ca sansele nu vor veni la nesfarsit,asa ca ar trebui sa profitam de tot ceea ce primim si sa ne bucuram de fiecare victorie.Da,si eu m-am schimbat.Si in ultimii 3 ani simt ca m-am schimbat foarte mult.Este poate si datorita varstei specifice schimbarii si maturizarii.Evident ca ma simt tot un copil,dar un copil care vede lumea cu alti ochi astazi.E si normal.Iar in concluzie,da,eu chiar cred ca oamenii se schimba.Si nu doar pentru ca e normal,odata cu trecerea timpului.Nu ma refer doar la formare si maturizare.Exista situatii in viata care ne obliga sa fim altfel la un moment dat.Schimbarea face parte din noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)