luni, 29 septembrie 2008

momente din viata

Sunt momente in viata in care o dam in bara rau de tot. Fiecare trece prin asta.Pe moment,evident,ne pica cerul in cap si ne spunem ca"doar mie mi se putea intampla una ca asta".Cerem ajutorul,asteptam consolare,incercam sa ne detasam si sa privim obiectiv situatia.E important ca in momentele alea sa avem prietenii alaturi de noi...ei ne pot ajuta foarte mult.Depinde si de gravitatea problemei prin care treci...daca suferi,uneori cuvintele sau sfaturile sunt de prisos...Greseala e umana.Daca nu am gresi,am trai probabil intr-un univers perfect si plin de monotonie.Perfectiunea este plictisitoare.Nici nu stii cate sentimente si cate stari ratezi atunci cand nu ai gresit...Vorbele par cateodata goale iar experientele celorlalti ti se par niste intamplari si atat.Dar atunci cand TU esti pus intr-o anumita situatie si trebuie sa o depasesti...simti pe pielea ta totul.Asta face mai mult decat toate vorbele si sfaturile din lume.Sa gresim ne ajuta.Sa persistam in greseala-nici asta nu-i bine.Mi-amintesc acum de un proverb "cine se impiedica de doua ori de aceeasi piatra merita sa isi sparga capul." Este normal sa gresim.Nu este normal insa sa repetam greselile.Si daca ai invatat ceva din ceea ce ai trait...nu o vei face.Exista greseli mici..nesemnificative.Dar si greseli mari..existentiale.Cert este ca o experienta neplacuta ne poate schimba total.Si poate ca aveam nevoie de schimbarea asta.Important este sa trecem peste,sa ne detasam de situatie,sa invatam ceva din fiecare experienta si sa mergem mai departe,profitand de ceea ce am invatat.Oamenii nu sunt ceea ce par.Uneori poti avea impresia ca tu esti singurul tantalau din lumea asta care a gresit sau care nu a facut ceva bine.Te uiti in jur si vezi numai persoane perfecte si te intrebi "cum de X-ulescu este mereu atat de..?"Relax...toti fac la fel la un moment dat. Insa nu toata lumea spune ceea ce simte...Oamenii sunt reci.Oamenilor le este rusine cu ceea ce au facut.Si asta nu este de condamnat.Fiecare alege sa fie cum vrea.Unii plang,cer ajutor,fac din totul o tragedie,altii tac,se chinuie,mediteaza,sunt melancolici....iar altii nu au niciun stres.Li se rupe de tot,si trec peste mult mai repede....aparent.Starile si emotiile,sentimentele se nasc acolo si vor iesi la suprafata atunci cand nu mai este nevoie...Plangi,urla,enerveaza-te pe toata lumea,elibereaza-te.O sa-ti treaca pana la urma.Toti gresim.Asta este viata.

Un comentariu:

Daniel spunea...

Am vazut ieri filmul "Cuibul de viespi" (e romanesc- poate stiai si chiar l-ai vazut) si am observat acolo un mod de a trai si cele bune si cele rele foarte deosebit de ce stiam pana acum- adica stiam dar nu m-am gandit prea mult la asta.
Cred ca ai dreptate cand spui ca viata ar fi monotona traind intr-o fericire continua si perfectiune totala (de fapt perfectiunea vine in urma dozarii in masuri egale a binelui si a raului).