ganduri tomnatice

Mda..are si blog'ul asta dezavantajele lui.Mi-am facut un jurnal online pe care sa nu poata sa-l citeasca nici mama,nici sormea,ci toata lumea.Uneori as avea atatea de scris,dar ma abtin.:)E un fel de"scrie ce gandesti,ce vrei,ce ai chef,dar sa nu fie nici prea compromitator..."Azi n-am chef sa scriu ceva frumos,nu o sa imi aleg cuvintele,o sa scriu ce imi vine la mana.Ma enerveaza toamna asta.Ma apuca mereu nostalgia.Ma enerveaza si pisoiul.A mancat o vrabiuta.Cand am vazut-o cu vrabia in gura,imi venea sa o strang de gat.Am gonit-o pentru ca nu voiam sa vad o asemenea scena.Il urasc pentru asta.Cateodata stau si ma gandesc:cu ce a gresit saraca vrabiuta?"Life is a bitch" e valabila si pentru animale,deci.Cateodata vreau sa ma inchid intr-o camera goala,doar eu cu mine,unde pot sa urlu,sa tip,sa dau cu picioarele in pereti,unde sa nu ma vada si sa nu ma auda nimeni.Odata ma gandeam la oamenii care se sinucid.Oare ce gand este in mintea lor atat de puternic incat vor sa isi ia adio de la viata?sunt ei lasi ca renunta la a lupta sau sunt curajosi ca fac asta?nu m-am gandit niciodata sa ma sinucid in adevaratul sens al cuvantului.Si nu as face-o niciodata.Pentru ca nu am curaj sa fac asta.De ce lumea ii crede nebuni pe cei care isi iau viata?Eu nu cred ca-s neaparat nebuni.Ceva trebuie sa le fi zdruncinat constiinta si sufletul mult prea puternic pentru a recurge la un astfel de gest.Unii ar zice:a,da!sinucideri,nebunii temporare,depresii adolescentine,specific emo,imaturitate,lipsa de ratiune,clar!Tre' sa simti ceva mult prea dureros,ca sa faci asta.Trebuie sa fii mult prea sensibil...Of course,nu trebuie sa te sinucizi ca sa ne arati cat de sensibil esti si cat de mult te doare.Ce idiot ar face asta?Si nu vorbesc aici de copiii aia fara minte care isi iau viata la varste fragede.Vorbesc de oamenii mari.De aia de care auzim la stirile de la ora 5.Oricum...eu nu cred ca sunt lasi cei care au parasit ringul de lupta in felul asta.Eh,noi sa fim sanatosi!