Mi-era teama sa dau din nou ochii cu locul ala si totodata muream de nerabdare.Simteam ca e singurul loc in care te pot regasi,singurul loc in care puteam sa imi hranesc putin dorul si speranta de a te revedea.De data asta soarele era cel care se reflecta usor in undele lacului.Statea sa apuna.Cateva pasari in zbor pareau sa se pregateasca de plecare,acoperind totul cu o ceata negra si suparatoare de regrete.O voce chinuita urla in mine.Voia sa evadeze,sa se transforme intr-un ecou prelung de vaiet si sa sa ajunga in cer,sa cutremure toti norii.Doi tineri entuziasmati pe malul lacului isi pregateau meticulosi unditele.O tanara trece pe langa ei si il abordeaza pe unul:"Imi dai mie pestele prins?"Nu aveam chef nici macar sa schitez un zambet.Eram departe cu gandul...Speram sa vii acolo.Atunci.Imi parea incredibil,dar totusi speram...Sper macar sa visez ca iti vad silueta in departare.Speram sa simt cum ma bati cu palma pe umar si eu sa ma intorc tresarind.Te-am cautat in fiecare colt ce imi amintea de tine.In fiecare loc in care ma tineai de mana,pe fiecare banca pe care am stat,in fiecare strop de apa si in fiecare fir de iarba...Dar nu ai venit.M-am ridicat fara vlaga.Am obosit sa te astept.Mi-era frig.Se facuse seara.Mi-era atat de rece.Mi-am ridicat geanta si am luat-o usor spre tramvai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu