breakfast cu Cristian Tudor Popescu

O sa postez un interviu cu Cristian Tudor Popescu,interviu care mie personal imi place foarte mult:)

Cum e femeia langa care ati putea trai pana la sfarsitul vietii?

Probabil ca ar trebui sa fie o creatura tehnologica, precum “Eva viitoare” a lui Villiers de L’Isle-Adam sau ca Maria din “Metropolis” al lui Fritz Lang, o ciboarga! Ar trebui sa fie o ciboarga!

De ce?

Pai, ca sa reziste sa convietuiasca cu mine. Sa fie alcatuita dupa niste principii, proiectata si dupa aceea creata cu mijloacele biotehnologiei. O androida ar trebui sa fie. Eu i-as cere, de pilda, sa nu-mi nege un lucru mai mult de o data. Cand intreb ceva sa nu mi se spuna de trei ori “nu, nu, nu”, ci doar o data. Sa poata urmari un rationament care dureaza un sfert de ora, sa nu pronunte niciodata cuvantul niciodata, de pilda “niciodata nu m-ai iubit”, “niciodata n-ai fost cu mine in concediu”, “niciodata nu ma asculti”... si multe astfel de cerinte, pe care o androida ar putea sa le indeplineasca. Si inca ceva: cand vezi ca tac, sa ma lasi in pace, sa nu ma intrebi ce am mai mult de o data si sa nu imi pui celebra intrebare “la ce te gandesti?”, pentru ca e orice raspuns, in afara de “la tine”, contine un pericol letal.

Aveti niste reguli pe care eventuala partenera ar trebui sa le stie de la inceput sau le afla pe parcurs?

Nu le poate sti, trebuie sa le afle pe parcurs. Eu nu fac predici si nu tin cursuri de convietuire.

Ati fost vreodata cerut in casatorie? Cum a fost?

Da. Cum sa fie? A fost. si, din pacate, in anumite cazuri am si acceptat.

Regretati?

Nu cred ca sunt o persoana potrivita pentru aceasta institutie a casatoriei. Pur si simplu. Casatoria e o institutie sociala, asa cum e carnetul de conducere al masinii. Exista oameni care nu pot sa ia carnetul de conducere in viata lor. Uita manetele, ciocnesc masina de toti stalpii... asta e! Dar nu inseamna ca sunt niste ticalosi, niste monstri. Exista oameni care nu sunt in stare sa practice un sport, tenis de exemplu. Iar pentru asta nu sunt niste monstri. Ei, si de ce n-ar exista si oameni netalentati la casatorie? Asa sunt eu: nu sunt talentat in aceasta directie. Probabil ca exista si o doza de vina a partenerei, dar intotdeauna am fost constient si de partea mea de vina in esecul unei convietuiri in cuplu. Eu sunt un singuratic autentic. Nu sunt un singuratic pentru ca n-am cu cine sa stau. Starea mea fundamentala este aceea de a fi singur si pot sa stau asa toata viata. Sunt scos din ea de anumite persoane, situatii. De fapt, acesta este si pericolul: mi s-ar putea intampla la un moment dat sa colapsez interior si sa nu mai polemizez cu nimeni, sa nu mai pamfletizez pe nimeni si, in general, sa nu mai comunic cu nimeni.


Daca ar fi sa va ganditi cum va fi lumea peste 50-100 ani, ce credeti ca va disparea, din tot ce avem noi acum?

Dupa parerea mea, lumea se indreapta intr-o directie gresita. Poate parea patetic si deplasat sa spun asa ceva, dar este gandirea mea personala. Indraznesc sa gandesc ca se greseste la scara planetara. Exista o fraza din Erich Fromm, e o fraza esentiala, cat o carte: “Daca 20 de milioane de oameni sunt bolnavi psihic, asta nu inseamna ca sunt mai putin bolnavi.” Marimea nu inseamna adevarul. Suntem tentati sa credem ca, daca un miliard de oameni de pe planeta asta fac un lucru intr-un fel, inseamna ca el trebuie sa fie si adevarat. Este un fault logic: considerarea unui lucru adevarat, pentru ca il fac multi oameni. Nu-i asa. Foarte multi oameni gresesc. Dupa parerea mea, sunt angrenati intr-un mecanism orb pe care ei nu-l mai percep, lor li se pare ca numai asa se poate trai. Societatea asta capitalista are o extraordinara capacitate de a-ti inventa nevoi pe care nu le ai de fapt si de a-ti crea un mod de viata care sa ti se para singurul posibil si indispensabil. Sa spui “Dar cum sa traiesc fara telefon mobil, fara telecomanda la masina, fara inchidere centralizata, e posibil asa ceva? Dar trebuie sa fii un troglodit, un primitiv daca nu ai toate astea. ” S-au asezat unele peste altele si te inchid intr-un cofraj si tu crezi ca numai asa se poate trai. Eu nu iau lucrurile astea de bune. Daca nu ar fi meseria, eu as renunta la telefonul mobil acum. Nu pot inca s-o fac, pentru ca inca mai sunt – nepermis la varsta mea – ziarist de frontline. Acum ar trebui sa fiu un senior editor, analist ca altii. Eu sunt ultimul din vechea garda care mai face meseria asta. As renunta la toate aceste conditionari. Un disident anticomunist est-german, mi se pare, spunea extraordinar: “Toata propaganda comunista despre comunism era falsa; buna parte din propaganda comunista despre capitalism se dovedeste adevarata". Cand auzeam eu inainte de '89 de alienarea omului din societatea capitalista, reactia era “domne', asta e propaganda comunista, ce alienare, aia n-au nicio treaba, noi suntem aici infometati, murim de frig si astia ne spun ca aia sunt alienati". Ei, acum cand vedem cum stau lucrurile, constatam ca alienarea aia nu era inventia comunismului, ea exista si ca pericolul dezumanizarii este prezent si in capitalism, la fel ca si in comunism. Sunt diferite doar caile prin care se ajunge la individul depersonalizat, la omul abtibild, cum il numesc eu de multe ori pe omul bidimensional, lipsit de profunzime. Caile pot fi diferite, dar rezultatul e acelasi. Atunci trebuie sa incerci sa te aperi de erori imense care se produc in jurul tau. De pilda, a aparut o carte despre ignoranta, unde sunt sfaramate tot felul de locuri comune gen “strutul isi baga capul in nisip". Nu-si baga capul in nisip. O serie de exprimari de genul asta si de idei primite. Toata lumea a crezut multa vreme ca mortilor le cresc in continuare unghiile si parul. Asta stiam cu totii si chiar eram convinsi ca mumiile peruane invaluite in propriul lor par sunt rezultatul cresterii parului dupa moarte. Iata ca, dupa ce 200-300 de ani s-a crezut lucrul asta, acum se demonstreaza ca nu-i asa: nu creste nimic, doar ca se retrage apa din tesuturi si atunci, uscandu-se pielea, capul s.a.m.d. unghiile si parul par mai lungi. Daca i-ai fi spus cuiva asta cu nu stiu cat timp inainte, ti-ar fi spus ca nu-i adevarat, ca esti un bou. Ca sa revin la prima asertiune, lumea se afla pe un drum gresit. Fiinta umana se indeparteaza de sine.

Si cum am ajuns aici?

Vechii greci au pus in centrul sistemului lor gandirea. Apoi a venit iudeo-crestinismul, care l-a pus pe Dumnezeu in centrul universului, vreme de vreo mie de ani. A venit Evul Mediu care l-a scos pe Dumnezeu si a pus in centru omul si a durat asta cateva sute de ani, pana in zilele noastre. Acum e scos omul si in loc se pune ceva ce nu e Dumnezeu, este un lucru despre care n-ai vrea sa stii cum arata si nu o sa-ti faca deloc placere sa il vezi. Este ceva neuman. Incepe sa functioneze mecanismul reproducerii artificiale a unor atribute profund umane, aceasta obstinatie prin care se incearca simularea umanului, pe cale electronica, pe cale biotehnologica s.a.m.d. Chiar si efortul pe care il facem noi pentru ca aceasta discutie sa fie reprodusa in print. Scrisul. Sunt copii care nu mai au nicio treaba cu pixul, cu stiloul. Ei au treaba direct cu tastatura. Pentru ei, materialitatea scrisului data de creion, trupurile cuvintelor pe hartie nu mai exista. Exista incineratorul care este ecranul calculatorului, unde cuvintele nu mai lasa nicio urma, cum apar asa pot sa si dispara imediat. De ce trebuie sa simulam literatura, de ce trebuie sa simulam dragostea? Poate fi utila simularea inteligentei. Vom ajunge sa inventam actori neumani; exista deja actori creati digital, iar foarte curand vom vedea actori morti jucand alaturi de cei vii. Marilyn Monroe va juca alaturi de Tom Cruise... Nu stiu daca Tom Cruise mai apuca, dar Jude Law, cu siguranta da. In felul asta omul isi creeaza o “sensibilitate” artificiala, inumana, exista din ce in ce mai mult o sensibilitate pentru virtual. Uitati-va la generatiile care vin, pe ele nu le mai intereseaza palparea in direct a realitatii. Ele traiesc deja in virtualitate. In curand vom trai inconjurati de holograme, nu vom mai sti care dintre noi sunt oameni si care doar intruchipari electronice. Se va ajunge la ceea ce as numi traire la mana a doua, nu se va mai trai direct. Se va trai prin interfete, din ce in ce mai multe interfete. Probabil ca la punctul culminant al acestui proces se va produce totusi reculul. Omul se expandeaza atat de rapid si atat de mult, incat i se risipeste miezul interior. Si daca e sa dam crezare teoriilor cosmogonice despre faptul ca dupa un Big Bang al acestui univers in expansiune urmeaza un Big Crunch, si acesta se strange din nou in punctul originar, atunci si omul trebuie sa se trezeasca din aceasta eroare."
Intregul articol pe:www.onemagazine.ro