portia de dragoste

In fiecare zi ma trezesc,imi iau portia de drog din iubire si merg mai departe...si timpul trece pe langa mine fara sa ma gandesc la viitor, la ce va fi maine cu noi, la asteptatul sfarsit,la suferinta programata...mi-e teama sa privesc asta! Prefer sa traiesc asa, ca un muribund...prefer sa aman cu fiecare zi suferinta! Sa ma imbat cu apa rece si sa mai astept sa treaca o saptamana ca sa ma gandesc ce vreau cu adevarat de la viata asta...am inceput sa ma indoiesc si de singurul lucru care ma facea sa zambesc...am inceput sa ma indoiesc de iubire.Iubirea e un rahat dulce...Putem foarte bine sa traim si fara asta. ..iubirea se pierde in timp.Si ajungem la batranete sa traim poate nu cu un om pe care il iubim ,ci cu un om pe care "il suportam" si care "ne suporta " si el la randul lui..Nu cu un om pe care il iubim, ci cu baiatul pe care ni l-a ales mama sau tata...De ce nu putem sa ne alegem noi persoanele pe care sa le iubim?Iubire se numeste oare atunci cand il accepti pe celalalt cu totul,asa cum este el in realitate?De multe ori sentimentul de iubire este confundat cu obsesie, posesivitate, admiratie, obisnuinta etc .Eu am sentimentul ca nu confund nimic...si ajung la concluzia ca dragostea nu face decat sa coloreze o relatie....prefer sa am o relatie fara culoare si implicit fara suferinta in cazul asta...e prea mult pentru mine. Sunt convinsa ca leacul pentru dragoste vine insa in timp, cu rabdare,cu ambitie si mai ales...cu suferinta....Tocmai de asta preferam sa nu ne mai antrenam in relatii de dragoste, ci doar in relatii...