dreams come true/the cruel reality

La naiba cu visurile!nu sunt bune deloc,uneori.Ne indeparteaza de realitate,ne fac sa ne conturam o lume proprie si sa traim continuu asa,fara contact cu fata dura a vietii...Nu mai vreau sa visez!vreau sa ma trezeasca cineva din cercul asta vicios,sa ma opresc din a ma hrani cu iluzii si sa primesc acum loviturile alea in fata,nu mai tarziu,cand va durea si mai tare...Sunt momente in care mi-e teama de realitate.Si atunci prefer sa ma intorc in labirintul meu plin cu sperante.Dar sunt si momente in care realitatea parca imi face cu ochiul si incearca sa imi spuna ca ar fi cazul sa mai cobor si eu dintre nori...Cateodata ma antrenez intr-un vis nou si,desi stiu ca la un moment dat se va sfarsi,continui pentru ca doar asta imi da entuziasm,dorinta de viata si energie...Si apoi ajung in situatia in care plina de elan incep sa ma indoiesc de durabilitatea visului meu si iar balonul cu vise se sparge...apoi o iau de la capat...daca as putea sa visez cu mai multa incredere!si acum urla o voce si imi spune:cu cat increderea e mai mare,cu atat dezamagirea va fi pe masura...ufff!Nu toate visele ajung acolo,sus,dar avem nevoie de ele ca de un drog....