Esecul dauneaza grav sanatatii

Un amic gasise la un moment dat o justificare pentru singuratatea lui: “Toate femeile sunt niste curve”. Un enunt categoric presarat cu traditionalele condimente: materialism, superficialitate, intelect redus si hedonism exacerbat. Ironia facea ca in acea perioada si eu incercam sa gestionez un esec de ordin emotional. Contextul parea favorabil crearii unei grupari razboinice care sa puna capat sursei tuturor relelor de pe Pamant: femeia contemporana. Si totusi nu s-a intamplat. De ce?
Un esec, sapte sau douazeci nu justifica o astfel de reactie fata de sexul opus. Daca m-as alinia curentului de opinie amintit mai sus, as obtine doua rezultate: a) as insulta gratuit miliarde de femei pe care nu le cunosc si b) m-as arunca singur si definitiv dupa gratiile mintii mele.Din pacate, putem vorbi despre un curent de opinie dominat de generalizari fortate si abuzive. E cam amar gustul unui esec. Cultural am fost programati sa fim niste invingatori. Performanta academica, financiara, sexuala sau sociala. Cand nu ni s-a cerut sa fim pe prima treapta a podiumului, ni s-a cerut sa fim cei mai buni – stiti zicala: “Nu trebuie sa fii primul, trebuie sa fii cel mai bun”. Ne dezvoltam si trecem prin viata cu o sete perpetua de succes.
De aceea, cand ne izbim de un esec, universul se descompune. Ambitia si energia investita in devenire se transforma in ura si negare. Negam zambetele celor din jur. Uram tot ce este viu si colorat. Avem senzatia ca acel esec sau acel sir de esecuri ne-au aratat noua cum sta treaba de fapt. Devenim paranoici si ostili. Credem despre noi ca am devenit mai maturi si mai realisti dupa ce am resimtit un esec. Trasam un cerc imaginar care, teoretic, ne va feri de toate relele din jur. Ne postam in centrul acelui cerc si incepem sa demontam mental tot ce se intampla inafara lui. Noi suntem protejati si omniscienti, ei sunt niste falsuri si niste naivi. Nu mai lasam nimic sa intre in interiorul acelui cerc, dar trimitem inafara lui sageti cu venin. Si lovim in oricine, fara discernamant. Evident, exista si situatia in care un esec inseamna startul unui indelungat proces de autodistrugere. Devenim imobili, inghetati in proiect. Teama unui esec repetat ne tine la distanta de viata si de noi insine. Singurul succes inregistrat este acela ca nu mai suferim alte esecuri. Indiferent in ce tabara ne-am afla, nu oferim o imagine placuta pentru lumea din jurul nostru. Doar ca este cam dificil sa mai reperam frumosul cand noi ne “specializam” in estetica uratului.
Asa ca, inainte de a eticheta universul, haideti sa facem niste exercitii impreuna. Sa luam o oglinda si raspundem la urmatoarele doua intrebari:
1. Cand i-am zambit ultima oara cuiva?
2. Cand si de ce ne-am zambit ultima oara?
Nu-i asa ca e cam greu de gasit raspunsul la a doua intrebare? Previzibil.
Sursa:www.eva.ro