Nu cred ca exista dragoste. Gata, am zis-o si p'asta. Asta e. Nu cred si atat. Cred in pasiune, in atasament fata de o persoana, in atractie fizica dar nu in dragoste. Se numeste dragoste cand dupa 4 ani de relatie el incepe sa te jigneasca si sa ramana indiferent la suferinta ta?Se numeste dragoste cand isi face cateva pasiuni de-o seara si in acelasi timp sustine cu mana pe inima ca te iubeste? Nu...atunci se numeste vina ta, evident!Se numeste dragoste cand vine acasa dupa 8 ore de munca si iti arde una ca nu i-ai facut mancare? Nu, atunci se numeste oboseala sau stres, logic!Dragostea este totul sau nimic! Dragostea nu lucreaza cu jumatati de masura si nu tine cont de nimic.Dragostea trebuie sa fie ceva frumos si cand iubesti trebuie sa faci absolut totul pentru celalalt! orgoliu??ce-i ala? in dragoste nu exista asa ceva!Nu vreau sa aud scuze cum ar fi rutina, care intervine in unele relatii...sau faptul ca exista mai multe forme ale iubirii...sau ca fiecare iubeste in felul lui...Pai hai sa iubim toti in felul nostru! O sa ajungem sa ne iubim pe noi si atat in stilul asta!iubirea inseamna sa ne acceptam defectele.serios? si care-i limita pentru asta? sau trebuie sa facem ce avem chef si cand avem chef ,pentru ca celalalt oricum ne accepta cu defecte?? Dragostea nu mai exista...sau daca exista, e ceva rar...de scurta durata.Ulterior totul se transforma in "nu pot trai fara el/ea, dar nici cu el/ea nu mi-e bine." Totul devine o simpla obisnuinta si o complacere in situatie.Ne atasam de oameni, clar.Asa cum ne atasam de un coleg de banca.E normal sa ne lipseasca.De asta de multe ori renuntam sa mergem mai departe.Si nu pentru ca iubim...Tu iubesti?:)
joi, 8 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu