let's dream!

Uneori pierdem atat de multe lucruri in viata, incat tot ceea ce ne mai ramane este sa visam. In timp devenim puternici si nimic nu ne mai misca la fel de usor...ne pierdem sensibilitatea si uitam sa pretuim lucrurile simple. Devenim orgoliosi, egoisti si nu mai facem compromisuri. Negam copilul din noi si ne credem "maturi". Suntem asemenea unor stanci de piatra...Refuzam sa traim cu adevarat si suntem rationali. Avem joburi, avem copii de crescut, avem facultati de terminat, misiuni de indeplinit....si uneori in goana asta nebuna uitam sa ne bucuram de viata. Uitam sa ne bucuram de prima zapada, de o floare, de o ploaie de vara sau de apusul soarelui...Uitam sa fim oameni.Ne ingropam sentimentele si alegem sa traim asemenea unor roboti...Preferam sa lasam pe locul doi sentimentele, ne gandim intotdeauna la ziua de maine si nu avem curajul sa facem nimic neobisnuit.Dar...dincolo de toate astea, avem momente de "slabiciune", momente in care ne aducem aminte cu nostalgie de prima iubire sau de primul sarut...Sunt momente in care avem nevoie de afectiune...momente in care simtim cum bateriile ne sunt epuizate.Si atunci ne dam mastile jos si traim.Incepem sa fim noi.Cand nu mai avem nimic, incepem sa visam...